Mark Rutte, viitorul lider NATO, se confruntă cu provocări majore

Sprijin unanim pentru Rutte în fruntea alianței NATO

După ce președintele Klaus Iohannis a renunțat la candidatura pentru funcția de conducere în NATO și a anunțat sprijinul pentru premierul olandez, Mark Rutte a obținut susținerea celor 32 de state membre ale alianței. Actualul secretar general al NATO, Jens Stoltenberg, urmează să demisioneze până la data de 1 octombrie, cedând astfel locul său lui Rutte, care va prelua conducerea alianței într-un moment plin de provocări.

Mark Rutte, care a fost premier al Olandei timp de 14 ani, este recunoscut pentru capacitatea sa de a obține consens în negocieri și pentru susținerea fermă a Ucrainei, inclusiv prin antrenarea de piloți ucraineni pentru avioanele de luptă F-16. Cu toate acestea, chiar și pentru un politician experimentat, următorul capitol al carierei sale politice se anunță foarte dificil.

Posibila revenire a lui Trump

Una dintre problemele majore cu care Rutte se va confrunta la începutul mandatului său este legată de alegerile prezidențiale din Statele Unite, care vor avea loc la patru săptămâni după preluarea mandatului său. Posibila revenire a lui Donald Trump la Casa Albă, un critic vocal al NATO, ar putea duce la reducerea ajutorului SUA pentru Ucraina. „Un astfel de scenariu ar fi o lovitură grea pentru Ucraina”, notează Politico, având în vedere că SUA au fost principalul donator pentru Kiev.

Infrastructura critică a Ucrainei, în pericol

În ultimele luni, atacurile Rusiei asupra infrastructurii Ucrainei, inclusiv asupra centralelor termice și barajelor, s-au intensificat. Aceste atacuri au creat daune semnificative, iar reparațiile ar putea dura luni sau chiar ani. Jens Stoltenberg, actualul șef NATO, a subliniat importanța consolidării apărării aeriene pentru protejarea acestor infrastructuri și a personalului implicat în reparații. Totuși, capacitatea Europei de a trimite sisteme antiaeriene este limitată, iar discuțiile din SUA au fost întârziate în Congres.

Cheltuielile pentru apărare în NATO

Una dintre veștile bune pentru NATO este că, în această săptămână, un număr record de state membre și-au îndeplinit ținta de 2% din PIB pentru cheltuielile de apărare, incluzând și Olanda, care va atinge această valoare abia în 2024. Chiar și așa, o treime dintre statele membre încă nu au atins acest obiectiv, deși angajamentul a fost luat acum 10 ani.

Nemulțumirile țărilor din flancul estic

Țările membre NATO din flancul estic, care se învecinează cu Rusia, nu sunt cele mai mari fani ai lui Rutte. Aceste state sunt nemulțumite că postul principal din NATO a revenit întotdeauna unei țări vestice sau nord-europene, deși ele fac parte din NATO de un sfert de secol. Acum, aceste țări vor cere o mai bună reprezentare la nivelul secundar al NATO, inclusiv pentru funcția de secretar general adjunct și alte posturi importante. Una dintre primele sarcini ale lui Rutte va fi să numească un adjunct, și este probabil să fie presat să aleagă pe cineva dintr-o țară est-europeană.

Ascensiunea partidelor de extremă dreaptă

În întreaga Europă, partidele de extremă dreaptă, care sunt sceptice față de NATO și favorabile lui Vladimir Putin, câștigă teren. Aceasta este o preocupare deosebită în contextul alegerilor parlamentare din Franța, unde extrema dreaptă ar putea obține câștiguri semnificative. În Olanda, partidul lui Rutte a pierdut alegerile recente în fața formațiunii extremiste conduse de Geert Wilders.

Prin preluarea conducerii NATO, Mark Rutte va trebui să se confrunte cu o multitudine de provocări complexe și să găsească soluții eficiente pentru a menține stabilitatea și unitatea alianței în fața amenințărilor extinse.