O poveste impresionantă: Inginerul Mihalache și mini-cultura de grâu din Brăila
Brăilenii utilizează spațiile verzi de pe străzile orașului în diverse moduri. Unele sunt îngrijite, pline de flori, în timp ce altele sunt lăsate în paragină, acoperite de buruieni și gunoaie, mai ales unde curțile și casele sunt abandonate. Există și cetățeni care transformă aceste spații și trotuarele în depozite pentru lemne și diverse obiecte vechi sau își parchează mașinile până la marginea carosabilului.
Cu toate acestea, există și inițiative lăudabile. Pe spațiile verzi din cartiere încep să apară tot mai multe flori și chiar mici parcele cu lucernă și legume, în loc să fie lăsate neîngrijite. Aceste practici continuă tradiția locuitorilor vechilor cartiere sau ale celor care, deși s-au mutat la oraș, nu și-au uitat legătura cu pământul de la țară.
Recent, pe strada Carpați, am descoperit o surpriză plăcută: o mică parcelă de teren cultivată cu grâu, chiar în fața unei porți. Am sunat și din curte a ieșit inițiatorul acestei microferme inedite, dl. ing. Ciocan Mihalache. Acesta este unul dintre cei mai renumiți și apreciați specialiști în cultura orezului din județul Brăila și din întreaga țară.
În dialogul nostru, Mihalache și-a amintit de faima județului în această cultură și, privind spicele aurii de grâu, ne-a spus: "Am 80 de ani, din care 50 bateți pe muchie în orezăria (acum desființată) de la fostul IAS Stăncuța. Era cea mai mare unitate de profil din țară, iar împreună cu orezăria de la Gropeni, se obțineau 85.000 tone de orez pe an, cât pentru consumul României pe doi ani. Astăzi, acest produs alimentar îl importăm din toate colțurile lumii".
Dl. Mihalache ne-a povestit cum, în anii '70, a fost în Statele Unite, în California, unde a studiat tehnici agricole avansate. A lucrat îndeaproape cu ing. Ionel Ivan la Centrul de experimentare și obținerea de semințe de la Stanca-Polizești, unde au dezvoltat soiul de orez Polizești 28 și au obținut producții record.
Chiar dacă meseria de cultivator de orez a fost plină de provocări, precum infestarea cu buruieni sau recoltatul pe timp de zăpadă, Mihalache a rămas dedicat acestei culturi. După 1990, când orezăriile au trecut prin perioade dificile, el a preluat 300 ha în zona Gropeni și a obținut orez pentru câțiva ani buni.
Revenind la grâul cultivat în fața porții, dl. Mihalache ne-a explicat: "E frumos, nu-i așa?! Uitați, are peste jumătate de metru înălțime și 25 cm între rânduri. E crescut perfect uniform, fiecare spic (cât vrabia) are 60 de boabe și de pe acești 16 metri pătrați de teren estimez, extrapolând, o producție de 8,5 tone la hectar. E cea mai mare bucurie pentru mine!".
Această inițiativă este un exemplu de dedicare și pasiune pentru agricultură, care merită toată aprecierea și respectul nostru.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
